Drumul pâinii meșteșugit în stihuri de rapsodul popular Grigore Guzu

142

De la spicul de grâu și până la ,,pâinea noastră cea de toate zilele ” este un drum presărat cu trudă și sudoare. El provine din cunoscuta sintagmă ce apare în Sfânta Rugăciune, ,,Tatăl nostru ” și simbolizează credința, nevoia și respectul pentru pâine. Ea îl însoțește pe om pretutindeni în marile sale momente din viață. Pâinea înseamnă zămislire, viețuire și trecere. Este simbolul belșugului ce trebuie prețuit zi de zi. Acesta a fost de-altfel crezul ce l-a făcut pe rapsodul popular Grigore Guzu din Poiana Ilvei să transpună drumul pâinii în versuri frumoase, ca un gest de recunoștință pentru străbunii noștri, care munceau din greu pentru ,,un călcâi de pâine”.

Stihurile lui badea Grigore Guzu reconstituie drumul pe care îl parcurge acest aliment atât de important pentru existența noastră : de la aratul și semănatul cu plugul tras de boi, până la secerat, treierat, măcinatul la moară, frământatul și coptul pâinii în cuptor, la focul cu lemne. Versurile grăiesc de la sine și ne transpun în lumea fermecătoare a satului de altădată:

Drumul pâinii

Stăteam pe prispă într-un târziu
Și un fior simțeam în față
Gândeam la micul bob de grâu
Și cum el se transformă în viață

Cum doi plăvani brazda răstoarnă
Cu fierul aspru oțelit
Și bobul așezat să doarmă
În lutul revin umezit

Iar grapa scarmănă pământul
Căci de va prinde rădăcină
Firavul fir să spargă lutul
Să iasă încet către lumină

Și soarele ce încălzește
Și vântul ce aduce ploaie
Ajută firul până crește
Și spicul greu de-l încovoaie

Când vine luna lui Cuptor
Și coace spicul încărcat
Pe șes, pe dealuri, mult popor
Se duc cu drag la secerat

Și fete harnice ca focul
Neveste și feciori din sat
Cu ușurință leagăn snopul
Și îl duc la treierat

Apoi când bobul se separă
De spicul care l-a crescut
Grâul se așează în hambare
Iar paiele de așternut

Cununi fac fetele din grâu
Și vin încet cântând la vale
Apar cu secerile în brâu
Și în sat e bucurie mare

De atâta roadă și belșug
Se ține sărbătoare mare
Sfințită brazda de sub plug
Aduce rod la fiecare

Apoi destoinicul morar
Transforma grâul în făină
Și ce îți dorești mai mare dar
Când stai și vezi postavă plină

Iar harnice ala gospodine
Frământă pâinea în covată
Iar după ce dospește bine
Cu grijă-o pun pe o lopată

Cuptorul liniștit așteaptă
Cu toate plita încălzită
Și în curând el o să scoată
O pâine dulce rumenită

Se așează apoi cu toți la masă
Rostesc o sfântă rugăciune
Lui Dumnezeu să îi mulțumească
De sănătate și de pâine

Atuncea munca-și are rostul
Și bucurie in orice casă
Că pâinea cea din Tatăl nostru
Nu ne lipsește de pe masă

De la Adam poruncă mare
N-a fost lăsată de Cel Sfânt
Cu multă trudă și sudoare
Să scoatem pâinea din pământ