Monument istoric, biserica din satul Cepari este reabilitată din fonduri europene

416

Monument istoric de categorie B, biserica ortodoxă ”Buna Vestire” din satul Cepari, comuna Dumitra, este în curs de reabilitare dar nu cu bani ai credincioșilor sau ai primăriei ci cu bani europeni alocați prin Programul Național de Dezvoltare Rurală.

După cum ne-a informat primarul Gheorghe Bălăjan, investiția are alocați echivalentul a 500.000 de euro, restaurarea fiind făcută de o echipă de specialiști în monumente istorice.

O istorie de peste șase secole
Potrivit studiilor istoricului arheolog Corneliu Gaiu și istoricului de artă Vasile Duda, actualul edificiu este rezultatul mai multor etape constructive și refaceri. În veacul al XIV-lea a fost edificată o biserică în stil gotic din care se păstrează în spatele altarului parterul turnului cu o boltă semicilindrică, accesul realizându-se printr-un portal în arc frânt. Biserica a fost refăcută în secolul XV, etapă care este marcată de nava cu cele două portaluri, de pe fațada vestică și cea nordică. Portalul vestic cu deschidere în arc frânt are o profilatură bogată, cu toruri cilindrice, cavete despărțite de listele. Portalul nordic are arhivolta în acoladă, o caracteristică a goticului matur din secolul al XV-lea.

Nava bisericii a fost radical modificată cu contraforturi alipite de peretele navei, cele de colț dispuse oblic, iar pe latura de sud sunt șase ferestrele cu ancadramente de piatră bifore care imită oarecum desenul unor ferestre gotice, dar scunde, iar pe
latura de vest amplasate pe două rânduri, pentru a se asigura lumia la nivelul navei și tribunei de vest, în care a fost amplasată orga.

Turnul de plan pătrat, pe trei niveluri se încheie printr-un coif hexagonal, cu învelitoare din tablă. La nivelul al doilea al turnului se conservă un portal din piatră de factură renascentistă. Aceleiași perioade îi aparține și tabernacolul amplasat pe latura de nord de la parterul turnului. Aceste elemente ar putea susține ipoteza ca turnul să fi fost construit la început de secol XVI, odată cu casa parohială, înlocuind o mai veche clopotniță de lemn.

În secolul al XVIII-lea, în timpul războaielor cu curuții s-a consemnat prin tradiție camparea și incendierea bisericii, ceea ce a determinat ulterior lucrări de renovare. Distrugerile suferite de biserică în urma incendiului din 1775 şi degradări ulterioare au impus refacerea bisericii. La iniţiativa preotului de atunci Michael Wolff şi pe baza planului realizat de maistrul constructor Fridrich Weingartner se trece în 1894 la ridicarea actualei biserici în stil neogotic, sfinţită la 1896 – iunie
24 – cu contribuţia importantă a Asociaţiei Gustav Adolf.

Distrugerile suferite de biserică în urma incendiului din 1775 şi degradări ulterioare au impus refacerea bisericii. La iniţiativa preotului de atunci Michael Wolff şi pe baza planului realizat de maistrul constructor Fridrich Weingartner se trece în 1894 la ridicarea actualei biserici în stil neogotic, sfinţită la 1896 – iunie 24 – cu contribuţia importantă a Asociaţiei Gustav Adolf. Lucrările de construcție au fost încredințate meșterului Ludwig din Bistrița. Costul lucrărilor s-a ridicat la 10.000 de florini, acoperite din lemnul din pădurea bisericii, iar Michael Földvary, mare proprietar în Cepari a donat suma de 300 florini.

Mobilierul bisericii cuprindea un altar neogotic confecționat în 1895 de către Franz Capek, cu picturi realizate de către L. Haase din Linz în abnul 1896. Orga a fost confecționată de același Franz Capek din Krems. Stranele șli băncile au fost comandate la meșterul tâmplar Ferdinand Iablonsky din Năsăud. Amvonul, tribunele cu parapet de lemn și o parte din banci au fost realizate în aceiași perioadă și în același stil. Accesul de pe nord este precedat de un pridvor cu acoperiș într-o singură pantă, susținut inițial de o structură de lemn, iar apoi închis cu zidărie. În 1932 au fost realizate noi lucrări de întreținere care au permis conservarea relativ bună a monumentului de arhitectură.

Decăderea monumentului istoric este declanșată de evenimentele din Al Doilea Război Mondial, care a determinat în 19 septembrie 1944 retragerea populației germane din aceste zone. Sașii din Cepari s-au îmbarcat în 133 de căruțe s-au alăturat convoiului alcătuit din sașii din Nosnerland, care trebuiau să ajungă în Austria. Din Cepari au plecat 89 de bărbați, 151 femei și 69 de copii, iar convoiul lor au ajuns în aproierea localității Vochdorf, din Austria. Chiar dacă au încercat să revină acasă la finalul războiului autoritățile au încercat să împiedice revenirea prin orice mijloace. Cei care au plecat au fost declarați apatrizi și
trebuiau să rămână în Austria și mulți chiar s-au integrat treptat în acele teritorii, chiar dacă au întâmpinat dificultăți legate de diferențele tradițiilor culturale și religioase (sașii din Transilvania erau reformați, iar austriecii erau catolici).

Biserica din Cepari a fost cumpărată în anul 1976 de comunitatea românească ortodoxă cu suma de 50000lei. Această achiziție a salvat monumentul arhitectural de la distrugere și a păstrat funcțiile de lăcaș religios al clădirii. Astfel, biserica începută ca biserică romano-catolică, a fost adaptată cultului evanghelic după 1543 când sașii au trecut la reformă, și a devenit din 1976 biserică ortodoxă – istoria confesională a bisericii este în miniatură o istorie a conviețuirii și a spiritului interconfesional din Transilvania, un teritoriu aflat la intersecția culturii de tip Occidental cu cultura de tip Oriental. Biserica a fost zugravită și renovată în anii 1975-1976, iar în anul 1976 a fost sființită, după anii 90, prin grija comunității s-au realizat lucrări de întreținere și punere în valoare ale monumentului.