Campionul mondial și olimpic Răzvan Martin s-a retras din activitatea competițională: Îmi doresc ca halterele din România să nu moară!!!

48

Pe profesorul și antrenorul de haltere Mugur Saranciuc, și pe  fostul, deja, halterofil, Răzvan Martin îi găsești într-un singur loc: în sala de antrenament, aici unde, Saranciuc a făcut și modelat performanța și a făcut din halterele bistrițene un loc al marilor campioni.

Unul dintre ei este Răzvan Martin, multiplu campion european, mondial și medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice  de la Londra din 2012.  În aceste zile, Martin a luat, după cum spune chiar el, una din cele mai grele decizii din viața sa: retragerea din activitatea competițională.

Cine este Răzvan Martin?

Orfan de tată şi anbandonat de mamă, trecutul halterofilului bistrițean Răzvan martin reprezintă o lecţie de viaţă. Copilăria lui Răzvan, departe de a fi fericită, îl înfăţişează pe acesta fără tata la vârsta de trei ani, abandonat de mamă şi crescut din casă în casă şi uneori pe stradă până la nouă ani.  Situaţia a fost schimbată de Clubul Sportiv Municipal Bistriţa, unde antrenorul Mugur Saranciuc a dat un alt curs vieţii sportivului. „Îl cunosc pe Răzvan Martin de când avea nouă ani. El e născut la Cluj, dar l-am cunoscut la Bistriţa, la un concurs de haltere pentru copii. L-am adus la club, i-am dat o cameră la căminul nostru şi m-am ocupat de el ca şi de copilul meu, până când l-a luat în custodie o mătuşă de-a lui. A fost un copil scăpat din mână. Mătuşa a vrut de mult să-l adopte, dar procesul de custodie s-a întins pe o perioadă lungă, deoarece mama lui nu se prezenta la termene. Pe ea n-a interesat-o deloc de Răzvan. L-a căutat abia recent, când băiatul a început să câştige medalii“, își amintește cel care l-a descoperit pe Răzvan Martin și l-a adus la Bistrița, titratul professor Mugur Saranciuc. Fără de el și de Carafa, halterele din județul Bistrița-Năsăud nu ar fi existat.

Cum motivează Saranciuc retragerea lui Răzvan Martin?

Mugur Saranciuc: ” După Campionatele Europene de anul trecut, 2018, accidentările au început să aibă efvecte tot mai dureroase, Răzvan riscând să aibă mari probleme, ceea ce m-a făcut să decidem că e vremea să se retragă. Zis și făcut. Pasul 2 a fost înscrierea lui la Școala de antrenori, acum este în anul doi, iar, după ce termină cursurile și trece examenul de final, el își va putea urma visul: acela de-a devein antrenor în sala unde a pășit timid în urma cu 20 de ani”, spune Saranciuc.

Profesorul Mugur Saranciuc crede că pe Răzvan Martin îl așteaptă o carieră frumoasă de antrenor, ”asta pentru că îi place, și, experiențele lui europene, mondiale și olimpice, îi îndreptățesc să ocupe locul de antrenor”

El mai  spune că Răzvan Martin este cel mai bun produs al școlii de haltere din Bistrița, fiind singurul sportiv care a ajuns pe podiumul olimpic, obținînd medalia de bronz la

”La 14 ani a fost campion european de cadeți, la 15 ani, argint European, din nou, campion European de juniori la 18 ani,  aur European, urmat de titlul de campion mondial de junior. Răzvan Martin a intrat în istoria halterelor din România ca sportivul care a învins un halterofil chinez la Campionatele Mondiale de la Sofia din la 12 kg diferență. În 2011, devine campion European la seniori, dar performanța cea mai important, sigur, rămâne, medalia de bronz la Olimpiada din 2012 de la Londra. Eu zic că Răzvan Martin e unul din cei mai importanți halterofili români din generația sa care și-a îndeplinit toate obiectivele. Nu poate oricine și oricum să devină la 20 de ani medaliat olimpic cu bronz la haltere, categoria 69 kg”, spune Saranciuc.

”Pentru Olimpiadă am făcut cîte trei antrenamente zilnice de două ore fiecare. Dacă fac un calcul rapid, am ridicat 20-30 de tone pe zi”

Retragerea nu a fost acceptată chiar din prima de internaționalul de haltere bistrițean, Răzvan Martin mărturisind că nu este deloc ușor să faci acest pas, doar că profesorul Saranciuc și gravitatea accidentărilor l-au convins:

 

” Cu rupturi mari muscular la mușchii de la picioare și la spate, plus durerile aferente, nu prea am mai avut de ales. Vreau să știți că mie nu îmi plac halterele, eu le iubesc,ele au fost, sunt și rămân viața mea. Am muncit mult iar uzura fizică a celor 20 de ani de antrenamente nesfârșite și-au spus cuvântul. Muncă și sacrificii, la atât s-a redus copilăria mea: de la 9 ani în sală, cu domnul professor Saranciuc, sâmbete, duminici, sărbători, nu a contat nimic, doar performanța”, punctează Martin.

 

Despre viitorul halterelor românești, viitorul antrenor al CSM Bistrița, Răzvan Martin,  spune că el există, cel puțin în halterele feminine

 

” La capitolul fete, stăm foarte bine : Loredana Toma, Irina Lepșa, Andrieș , sunt câteva care scot capul la campionatele europene, Toma la mondiale, poate vor obține ceva la Olimpiada de la Tokio. Din păcate, la băieți stăm foarte prost. Pur și simplu aici nu mai există sportive, vin tot mai puțini din spate: avem o singura mare performanță cea a lui Nicolae Onică, remarcat la Campionatul Mondial de seniori unde a luat locul III. În rest, nu prea este nimic. Pentru Olimpiada de la Tokio, tot Nicolae Onică rămâne singura speranță”, conchide Martin.