Rămășițele zilei: Ce mai zice televizorul?

92

În general și local, mai nimic, iar în campanii basme . E tot mai trist să vezi că, dincolo de sticlă, doar linii colorate, aceleeași povești sufocate de șabloane… cuvinte, cuvinte, fără ca cineva să aibă ceva de spus . Nici ăla de pune întrebări, nici ălalalt de răspunde. E dezolantă lipsa de imaginație și dureroasă aroganța unora care cred că pot. Și, dacă nu pot, dacă știința lor se oprește într-un boutique, ce te faci? Îl pleznești, iar dacă nu simte, ce naiba faci? Iei arma și tragic… Tragi, cumva e tragic, dar în cine și de ce… Pe urmă, mai am o veste proastă pentru ăștia cu televizoarele, depanatorii, așa le voi zice: în fața ecranului nu mai e nimeni, nimeni cu vreun gram de conștiință, așa că glasurile moderatorilor în deșert vor răsuna. Dacă vor răsuna, iar dacă nu mai răsuna, cui dracu îi pasă… Bani, bani și fără pierdere de timp, doar că, depanatorilor, în timpul ce voi ați alergat cu limba scoasă după cash, majoritatea privitorilor au lăsat sticla colorată și privesc cu nesaț noua față a controlorului de conștiințe: FB. Foarte bine, vor spune unii și alții, de acum și mersul la budă e direct… Apropo, depanatorior, în oglindă, în oglindă când v-ați uitat ultima dată?