Rămăşiţele zilei: Demonii puterii

131

În timpurile trecute, puterea se contopea cu adevărul, îl învăluia, îl transforma în propriul adevăr, unul numai al ei. Era sfârşitul dictonului „Omul este cel mai de preţ capital” şi aflarea unuia ceva mai nou, unul care făcea vorbire de căutarea omului nou.
Alte vremuri, alte obiceiuri. După Decembrie 1989, relaţia dintre putere şi adevăr a rămas neschimbată. Acum, sistemul a devenit mai sensibil, mai permisiv, asta pentru că nu mai are controlul total al informaţiei. Acum, sistemul este atacat din interior, deoarece este ultrasensibil la lipsa fondurilor, pentru că, după construirea socialismului, am aflat cu o candidă stupoare că sistemul capitalist este dependent de bani, de infrastructură, de capital, nu neapărat de om.

De ce spun toate acestea? Pentru că, iată, din opt în opt ani, cam la două cicluri electorale, se face curăţenie prin partide, iar în cei 30 de ani de pluripartitism la cârma partidelor politice s-au perindat foarte mulţi lideri politici. Din cei cu care am lucrat în cei peste 23 ani de presă au rămas „în picioare” trei: „nemuritorul” Ioan Oltean, Radu Moldovan, actualul primar Ovidiu Teodor Creţu, Ioan Ţintean, Dorin Popescu. Dacă la PSD sau PNL liderii s-au mai schimbat, la defunctul Partid Democrat ştiu de unul singur. Puterea e volatilă, fiţoasă, o ţoapă de multe ori, iar asta au simţit-o pe propria piele Florin Chereji, regretatul Marcel Ilişuan, decedat, Pavel Popescu, Vasile Moldovan, Mircea Taloş, Ionel Tompa, Adolf Bloos,decedat, Gheorghe Pop, Ioan Turc, Sabin Ilieşi, Ioan Nelu Botiş, Liviu Rusu, Ioan Andreica, Viorel Pupeză, iar lista rămâne, în continuare, deschisă. Povestea curăţeniei în partide nu rezolvă însă calitatea omului şi a actului politic, iar diferenţele între lideri sunt date de experienţă şi caracter. Altfel, politicienii nu cred în lacrimi şi în emoţii. Ei cred în voturi şi în influenţa acestora: ai money, love story, n-ai money, I’m sorry. Restul e politică. E puterea televizată şi adevărul incendiat.