Rămășițele zilei: Voință de putere

324

Poporul se uită la televizor. Așa se spune, așa credem noi, așa cred ăia care se dau pe sticlă, că poporul se uită la TV. Noah, când au ce vedea se uită, uite că, în ultimele trei zile chiar au avut ce vedea și, în primul rând, ce auzii… Papa Francisc a normalizat România timp de 72 de ore. Acum, punct și de la capăt, a reînceput scandalul: majoritatea PSD-ALDE, vrea să se revină la alegerea președintelui de Consiliu Județean direct de popor, PNL, USR Plus nu vrea acest mod de vot. Jurnalist fiind, am asistat la alegeri , directe, dar și de alea la masa verde. De alea de la masa verde îmi amintesc cu nostalgia știrilor de presă: unde și cu cine se negocia, care era mercurialul votului, era cât se poate de palpitant modul în care se făceau și desfăceau Executivele. Țin minte, cred că era în 2000, un grup de politicieni negocia la Hotel Bistrița, într-unul din saloanele mai puțin vizitate de clienții obișnuiți, în timp ce un alt grup de politicieni negocia la fosta Coronița, sus, în separeuri, la Lola. Așa se făceau președinții, sigur că, în cazul unei majorități așa cum a fost cea din 2016, orice fel de negociere cade din start, iar voința de putere, celebra sintagmă a lui Nietzsche, se impune fără comentarii. “Numai acolo unde este viaţă, există şi voinţă: dar nu voinţă de a trăi, ci –astfel te învăţ- voinţă de putere”, rostea Nietzsche prin gura profetului Zarathustra. Principiul fundamental al vieţii, al oricărei alcătuiri omeneşti, al culturilor înalte, ar fi astfel divizarea în două tipologii umane: elită şi plebe, conducători şi conduşi, “puterea” însemnând în primul rând dominarea celor dintâi asupra celor din urmă. Elitele, care se impun prin însuşi caracterul şi structura lor lăuntrică, sunt astfel menite să stăpânească. Ceea ce se impune întotdeauna este voinţa celui tare asupra celui slab. Percepută mai ales prin prisma formelor “burgheze” de manifestare a creştinismului din spaţiul şi epoca sa, “morala creştină” era dispreţuită de Nietzsche ca fiind o “morală de sclavi”. Nu e nicio noutate, am plecat de la alegerea președintelui de popor. Eu cred că Nietzsche are dreptate, iar poporul allege ceea ce trebuie să aleagă la fiecare ciclu electoral, iar, de obicei, e vorba de unul dublu. Așa că, vom vedea ce președinte de Consiliu Județean va fi ales în 2020, el va fi, cu siguranță, unul care va reprezenta voință de putere.