S-a mutat la cele veșnice scriitorul Teodor Tanco

378

Pe longevivul scriitor Teodor Tanc, născut la Monor în 22 aprilie 1925, îl socoteam oprit undeva în jurul vârstei de 70 de ani, practicând până mai în urmă cu 3-4 ani jocul argintului viu, de du-te vino, între Cluj și Monor, rememorând, poate, secvențe ale fantasticei sale călătorii în Canada, despre care povestea des.

I-a fost dat să treacă, în 28 martie 2019, alături de părinții de mult răposați, blocând astfel speranțele tuturor celor care îl credeam apt să atingă sută de ani. Copil de țărani, a învățat la Năsăud, Bistrița și Blaj, formându-se în spiritul patriotismului ardelean, modelat de seculara oprimare austro-ungară și având, copil fiind, nefericita șansă de a cunoaște privațiunile refugiului între 1940-1944. A absolvit Facultatea de Drept de la Cluj, unde a urmat doctoratul și a intrat asistent, fiind apoi, transferat lector la Institutul pedagogic. Revenit la Facultatea de Drept, a fost numit mai târziu director al Teatrului din Turda, iar în 1977 a devenit liber profesionist, ocupându-se în exclusivitate de cercetare și scris.

A publicat zeci de volume de literatură beletristică: povestiri, romane, piese de teatru, însemnări de călătorie, jurnal, dar și istorie literară, critică și altele. Remarcabilă seria de șapte volume, ,,Virtus romană rediviva” (însemnări și portrete) care i-a adus Premiul ,,George Barițiu” al Academiei Române, de asemenea, cele patru volume ale ciclului ,,Cândva mă voi întoarce acasă”, care deși scrise la o vârstă înaintată, redau atmosfera, parfumul copilăriei și rugozitățile parcursului maturității într-un discurs viu, marcat de o anumită sfătoșenie ardeleană care dă atât de frumos.

Așa cum a iubit literatura și istoria poporului nostru, Teodor Tanco a fost îndrăgostit de gazetărie, fiind foarte atent la ziarele Bistriței, cărora le-a consacrat ,,Istoria presei din județul Bistrița-Năsăud”, apărută în 2004.

La plecarea sa, pe lângă cărțile numeroase, frumoase, pe care ni la dăruit, ne lasă și amintirea de cărturar, om optimist, voios, încrezător în destinul neamului nostru. Evident, atât de mândru de elita intelectuală a Monorului care a dat zeci de doctori în științe.

Fie-i amintirea binecuvântată!