Țara Năsăudului, în atenția mediului academic din România, ca exemplu de bună practică în salvarea gospodăriei țărănești de munte

557

Ieri, la nivelul Academiei Română – Secția Științe Economice, Juridice și Sociologie, a avut loc dezbaterea cu tema ”Zona montană – segment strategic major în ansamblul economico-social-cultural al României”, cu prezentarea unor studii asupra satului și gospodăriei românești de munte. La evenimentul găzduit de sala Băncii Naționale Române din București, printre conferențiarii avizați în domeniu care au susținut prelegeri s-au numărat și doi reprezentanți ai județului Bistrița-Năsăud, respectiv: Emil Iugan – vicepreședintele Forumului Montan din România și managerul ”Silvania Internațional” Lunca Ilvei, precum și Mitrofan Lupșan – președintele Cooperativei Agricole din Sângeorz-Băi.

În alocuțiunea sa, Emil Iugan, recunoscut pentru inițiativele și acțiunile sale de salvare și revigorare a gospodăriei țărănești de munte din România, a prezentat două aspecte relevante pe salvarea gospodăriei montane. Primul s-a referit la revoluționarul concept de Dezvoltare Locală Integrată, ce are la bază valorificarea resurselor locale: pădurea, iarba, piatra și apa, cu implicații directe în viața comunității locale, Lunca Ilvei fiind localitatea din județ cu cel mai redus „exod” al forței de muncă peste hotare, stabilitatea socială asigurată de „Silvania Internațional” ținând oamenii acasă, lângă copiii lor, pentru a le asigura bunăstarea familială.

Sistemul gândit la Lunca Ilvei are în centru gospodăria de munte. Aici nu poți vorbi despre dezvoltare rurală dacă n-ai gospodăria bine întemeiată. În gospodărie trebuie să găsim două elemente: familie și pământ. Integrate una în alta. Ce înseamnă familie: cel puțin două generații, bătrânii și tinerii, care au o proprietate și trăiesc din pământ. Când se despart aceste două elemente, familia și pământul, rămâne pământul fără familie, sarbăd, străin, se deșertifică, și familia fără pământ, dezrădăcinată, lipsită de resurse, de identitate și de valoare. Nu-i putem spune nici țăran, nici intelectual, nici muncitor, e asistat social. Oameni fără resursă, aici, unde avem resurse. Nu-i permis așa ceva. Ce-o rămas din gospodăria țărănească? Un bătrân de 80 de ani și nepotul cu bătături în palme la 10 ani”, a atras atenția Emil Iugan.

Al doilea aspect abordat de Emil Iugan în conferința academică de la București a fost un studiu de caz despre satul Poiana Cătunenilor din comuna Ilva Mare, locul cu cei mai mulți centenari din Bistrița-Năsăud dar care, din păcate, din cauza depopulării, la ora actuală este pe cale de dispariție. ”Poiana Cătunenilor este o zonă unde oamenii au trăit peste o sută de ani, ultimul supraviețuitor fiind intervievat anul trecut la vârsta de 105 ani, lelea Augustina Cătună, spunându-ne o serie de lucruri extraordinare asupra modului și stilului de viață a celor foarte longevivi din acest sat, care la întrebarea ce a mâncat și băut la viața ei a răspuns că tot ceea ce i-a dăruit pământul binecuvântat din Poiana Cătunenilor”, a punctat Emil Iugan.

Aspecte aduse în atenție de Emil Iugan i-au impresionat pe oamenii de știință prezenți într-atât încât Academia Română a decis ca în temele de cercetare a acestei prestigioase instituții pentru anul 2020 să se regăsească și cercetarea în teren pe Valea Ilvelor din județul Bistrița-Năsăud în vederea revitalizării satului Poiana Cătunenilor, ca exemplu de bună practică, pentru ca oamenii să continue a trăi în gospodării țărănești care pot să ofere servicii de agroturism montan și de modele de bune ptactici în satul românesc de munte.

Celălalt reprezentat al Bistriței-Năsăud în conferința girată de Academia Română, Mitrofan Lupșan,  a supus atenției mediului academic un sistem de dezvoltare a României de jos în sus, model de bune practici în Cooperativa Agricolă Sângeorz-Băi, o mână de țărani uniți și întreprinzători care au uimit prin rezultatele care le-au obținut, demne de apreciat la nivel de națiune.