Pr. Ioan Aurel Rus: Conspect duminical- Duminica XXVIII-a după Rusalii- Pilda celor chemați la cină

619

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.”

Evanghelia de astazi ne vorbeste despre Cina cea mare, pe care a pregatit-o Stapanul, chemandu-i mai intai pe cei alesi. Acestia insa, ridicand diferite pretexte si refuzand sa participe la cina, sau nunta, dupa cum este numita ea in textul paralel de la Sf. Evanghelist Matei 22,1-14, in cele din urma au fost invitati toti. Simpla si usor de inteles, pericopa trebuie interpretata pe de o parte istoric, pe de alta parte alegoric.

Istoric: Dumnezeu a pregatit poporul ales prin profetii Sai pentru participarea, in final, la Cina de taina sau nunta Fiului Sau – la nunta mantuitoare a lui Mesia Hristos. Sub un pretext sau altul, poporul ales insa a respins chemarea la Cina mantuirii, ba inca L-a rastignit si L-a ucis pe Mire, pe Fiul imparatului care facea nunta. Pentru aceasta, Dumnezeu a adresat chemarea Sa nu doar celor alesi, ci tuturor – iata vocatia universala a Crestinismului: Mergeti, zice, la drumuri si la garduri si siliti-i pe toti sa intre…” Chemati-i, adica, pe toti sa se mantuiasca! Poftiti-i pe toti sa devina fii ai imparatului care face nunta Fiului Sau! „Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc!” Si a trimis a doua oara pe slujitori, ca sa aduca meseni si sa plineasca toate locurile.

A intrat insa, citim in textul paralel mentionat, si unul care nu era pregatit cu vesmant de nunta. L-a vazut Stapanul si l-a intrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta?” Si acela a tacut, stiindu-se vinovat. Pentru aceasta, a poruncit slujitorilor Sai sa-l lege de maini si de picioare si sa-l arunce in intunericul cel mai dinafara.

Aceasta este interpretarea istorica, potrivit careia poporul ales L-a respins pe Dumnezeu, iar noi, ceilalti, „Israelul cel nou”, suntem chemati indiferent de unde, de pe la raspantii, de la garduri, din ulite, popoare pagane care mai inainte ne inchinam zeilor si idolilor, la imparatia lui Dumnezeu. Insa, nu oricum!… Pentru ca sa nu inteleaga cineva ca in imparatie sunt luati toti cu de-a valma, indiferent de „vesmantul faptelor lor” de aceea ne-a adus de fata prezenta unuia care nu avea ce cauta acolo, pentru ca nu s-a pregatit nicidecum pentru aceasta. Pentru ca sa nu creada cineva ca in imparatia lui Dumnezeu este loc pentru toata lumea, indiferent cum s-ar infatisa, de aceea Stapanul a fost atat de aspru cu cel ce s-a prezentat „cu indiferenta” la nunta.

Alegoricpericopa se adreseaza noua, credinciosilor de astazi, pentru ca niciodata Hristos n-a inteles sa faca istorie in Evangheliile SaleBiblia nu este un manual de Istorie, ci un „Manual al vietii” – al vietii acesteia si al vietii celeilalte, vesnice. Domnul, deci, nefacand simpla istorie, ni se adreseaza si noua, tuturor, in pericopa evanghelica de astazi, cu urmatoarea invatatura:

Cu totii suntem chemati la viata in Hristos, la „Nunta”, sau Cina de taina” pregatita de Dumnezeu. Numai ca, adeseori, si noi, ca si cei din pericopa aceasta, invocam diferite pretexte. Unul, zice, si-a luat tarina, altul si-a luat cinci perechi de boi, iar cel de-al treilea si-a luat femeie. Toate, pretexte pentru a nu „cina” impreuna cu Dumnezeu.

Ce inseamna tarina? Inseamna „tarana” [pamantul]! Materialitatea, adica! Unii dintre noi ne atasam prea mult de materie! Ne legam prea mult de bunurile materiale: de case, de masini, de bani, chiar si de oamenii din jurul nostru, si de toate celelalte ce nu ne mai lasa timp pentru a ne ocupa si de suflet, incat nu mai gasim timp de a participa duminica si in sarbatori la cina lui Dumnezeu, la Cina de taina care este intalnirea cu El, mai cu seama in Sfanta Impartasanie, care se mai numeste si Cina Domnului. Ajungem sa fim atat de obsedati de lucrurile materiale incat si pana in timpul rugaciunii, ori cand vrem sa uitam cu totul de cele pieritoare, pana si atunci ne trezim ca ne gandim tot la ele, lasand tot mai putin loc lui Dumnezeu in sufletul nostru.

Cinci perechi de boi spune alt invitat ca si-a luat. De ce cinci? Pentru ca cinci sunt simturile noastre cele trupesti, carora le slujim atat de mult, si prea putin ne folosim simtirea spirituala, care ar trebui sa stapaneasca peste toate celelalte. Ce simbolizeaza boii? „Animalitatea”! Irationalitatea specifica animalelor! Purtarea noastra, de multe ori, asemenea lor. Acesta este pretextul pe care l-a ridicat cel de-al doilea chemat la nunta.

Cel de-al treilea a invocat patimile si placerile cele trupesti. Asa se talcuieste „femeia”. Patimile, care nu ne lasa sa ne ridicam cu mintea, cu simtirea si cu fiinta noastra intreaga la Dumnezeu, tintuindu-ne si ingreuindu-ne „spre ravna celor de jos”.

Iata, trei pretexte cat se poate de „firesti”, pretexte si, de fapt, motive care ne tin si pe noi, de multe ori, departe de comuniunea cu Dumnezeu:

• Materialitatea gandirii, simtirii si trairii noastre, care abia daca ne mai permite sa-L intelegem pe Dumnezeu Cel Spiritual, daramite sa-L mai si slujim cu devotament si jertfa;

• Irationalitatea, insemnand mandria, mania, lacomia, ura, razbunarea si toate celelalte slabiciuni care ne fac sa ne comportam de multe ori nu ca oameni rationali, ci asemenea vietuitoarelor celor necuvantatoare, si

• Impatimirea, ca o mare slabiciune care ne paste pe toti; poftele cele trupesti si patimile care ne trag in jos, impiedicandu-ne de a ne inalta spiritual.Iata ce ne invata evanghelia de astazi pe noi, cei care, de multe ori, sub un pretext sau altul, nu ne facem timp destul pentru Dumnezeu!

Duminica si in sarbatori in general, invocam fel de fel de pretexte, plecand de la bunurile cele materiale, de care nu ne mai putem dezlipi, si de la putina noastra intelegere [irationalitatea] ca Dumnezeu este Stapanul lumii si ca pana la urma tot „la mana Lui” suntem. Oricate bunuri ne-am stradui sa tot adunam si sa ne punem deoparte, care mai de care mai „vesnice”, tot El va ramane in veac! Evanghelia de astazi ne arata, asadar, ca nimic nu trebuie sa pretuim si sa iubim mai mult decat pe Dumnezeu: nici bunurile cele materiale, nici poftele noastre de orice fel ar fi, nici simturilor noastre sa nu ne lasam prada, ci sa ne deprindem mai mult a simti cu sufletul din noi – organul simtirii lui Dumnezeu – caci acesta este vesnic!

Viata aceasta se consuma si se stinge, oricate bunuri, averi, bucurii ori placeri ne-am agonisi, caci vine o vreme cand toate acestea se arata a fi desarte. Pentru aceasta, Dumnezeu ne cheama la comuniune sfanta pe toti cei „de la garduri”, de la „raspantii”, de pe „ulite” – adica pe toti, indiferent de neam, rasa, pozitie sociala ori pregatire intelectuala. Trimite slugile Sale dupa noi – adica pe ingerii pazitori si pe sfintii Sai, pentru a ne atrage atentia sa ne facem datoria de buni crestini. Inca si pe preotii Sai i-a randuit ca sa ne arate calea cea buna care duce la El! Si, tuturor deopotriva ne adreseaza chemarea si pe toti ne invita! Atentie insa, nu oricum! Cel care a indraznit sa se infatiseze inaintea Stapanului Sau „oricum”, a fost scos afara cu neasteptata dreptate si in pofida apelativului de „prietene”. Asa nu avem ce cauta acolo! In ìmparatia lui Dumnezeu nu se intra cu pretextele pe care le-au ridicat cei nerecunoscatori, si nici in „vesmantul” celui respins.

Chemarea evangheliei de astazi este, prin urmare, sa venim la Cina lui Dumnezeu. Sa lasam pretextele! Sa lasam scuzele care ne fac sa tot amanam pocainta, intalnirea cu El, Spovedania, Impartasania mai cu seama – care este Cina Domnului – si toate celelalte fapte bune care ne fac vrednici sa imbracam vesmant ales de nunta.

Altfel, evanghelia de astazi, pe cat este de generoasa, chemandu-i pe toti, pe atat se arata de aspra cu cei ce imbraca „vesmant strain de Dumnezeu”.

Sa imbracam, deci, „vesmant placut Domnului”, pe care l-a si pretins Stapanul din evanghelie, si in acest vesmant sa ne infatisam inaintea Lui in duminici, in sarbatori, in clipele noastre de rugaciune si in orice moment de fapt, slujind lui Dumnezeu cu tot sufletul nostru si nelasandu-ne corupti nici de materialitate, nici de irationalitate si nici de intunericul poftelor si al placerilor care ne pervertesc si ne indeparteaza de la comuniunea cu El. Sa ne cucerim acest vesmant al faptelor bune, al dragostei fata de Dumnezeu si fata de cei din jurul nostru, ca in felul acesta sa nu fim alungati de la nunta, ci sa fim primiti si randuiti in imparatia Lui la loc de cinste, in comuniune cu El.

,,SE NASTE HRISTOS” vestesc îngerii
În ieslea săracă, în Valea Plângerii,
SE NAȘTE HRISTOS, vestit iar de Magi
Dar ochii sunt orbi, de lacrimi săraci!

SE NAȘTE HRISTOS din Sfânta Sa Mama,
Dar câți Îl așteaptă și câți Îl mai cheamă ?
SE NAȘTE HRISTOS în ieslea din noi
Și pentru cei buni și pentru cei răi!

SE NAȘTE HRISTOS, al Domnului Dar
Și pentru cel drept și pentru tâlhar,
SE NAȘTE HRISTOS și îngerii plâng
Ca ieslea-i o piață și lumea un târg!

SE NAȘTE HRISTOS, deși iar Îl vând
Pe-un pumn de arginți și-un rang pe pământ
Acei pentru care zidise chiar El
Din marea-I Iubire, palate în cer!

SE NAȘTE HRISTOS și nu-i doar poveste,
Cât încă mai află Credința și-o iesle
SE NAȘTE HRISTOS și cerul se pleacă
Și îngeri coboară în ieslea săracă.

SE NAȘTE HRISTOS dar mulți nu-L mai vor
În lumea aceasta și-n sufletul lor!
SE NAȘTE HRISTOS și daruri i-au pus
Coroana de spini și Crucea de dus.

SE NAȘTE HRISTOS, se bucura Firea
SE NAȘTE HRISTOS, Triumfă iubirea!
SE NAȘTE HRISTOS din nou pentru voi,
Și pentru cei buni și pentru cei răi!

SE NAȘTE HRISTOS, Cel Veșnic si Mare
Miroase a Rugă, miroase-a Iertare!
SE NAȘTE HRISTOS și funia-i gata
Sa fie legat și dus în Gabata!    -versuri Eliana Popa