Iubesc muntele, sunt unul dintre cei care îl vizitează ori de câte ori se poate și o fac cu respect pentru frumusețea și forța lui. Am fost de atâtea ori la Colibița, la patronii de pensiuni. Știu destul de bine situația de acolo, cu relele ei, cu binele ei. Însă, pentru mine, cu toți munți ăștia din apropiere, în fiecare zi duc dorul mării, a plajelor pustii, a brizei, a stării de bine care mi-o oferă marea. De fiecare dată, zgomotul valurilor mă adâncește într-o nesperată liniște. Pentru mine, nu există nici o mare la munte, există doar o acumulare, mno, un lac artificial creat pentru a asigura apa unei mari părți din județul Bistrița-Năsăud. Un județ de munte. Punct. Nici unul din cei care au construit amenajarea de la Colibița nu și-a închipuit că, aici, după 30 de ani, aici vor funcționa 276 de unități de cazare, că va exista o stațiune de interes local, o stațiune fără canalizare și energie electrică, că lăcomia unora sau ticăloșia altora, vor da naștere unor situații nedorite de nimeni. Cert: prostia și domnia se plătesc, mai ales că știu cât de mulți bani se fac acolo vara. Nu asta e povestea, cea a noilor îmbogățiți, mai ales că eu știu acolo, la Colibița, câțiva oameni de treabă care au muncit zi și noapte să ajungă acolo unde sunt acum. Am să scriu despre ei, ei merită ceea ce e mai bun.
Nu uit de Mango și de așa-zisul fake news: E cel puțin penibil să crezi că ProTV a manipulat în așa fel încât să distrugă Colibița. Oricum, situația de acolo nu este dintre cele mai fericite, lucru dovedit de controale chiar unde te așteptai mai puțin. Oare? De altfel, sunt sigur că inspectorii de la DSP și comisarii Gărzii de Mediu vor controla pensiunile și hotelurile de acolo și în plin sezon, atunci când nu ai loc de turiști, atunci când eu sper că voi fi la mare, la Corbu. Numai bine…
